O geantă cu vechime

Cum transformi o geacă din piele într-o geantă? Trebuie respectaţi următorii paşi:

1.       Să nu-ţi placă geaca – pentru că e plină de fermoare inutile, nu se potriveşte ca mărime şi nu mai e la modă

2.      Chiar dacă e depăşită ca geacă, are potenţial de tranformare, adică: pielea se menţine într-o stare bună, culoarea se potriveşte şi nu are pete

3.      Să ai multă răbdare dacă nu ai o maşină de cusut bună pentru piele

4.      Să ai 10 ani la dispoziţie

Cum spuneam mai sus, odată ce m-am hotărât că nu o port, mi-am stors creierii să găsesc o variantă de reciclare pentru geaca de culoare muştar, din petice, stil Michael Jackson. La vremea respectivă nu deţineam prea multe poşete, deci, am început să croiesc una.

Cele 2 părţi laterale sunt identice ca mărime şi formă; am pregătit şi un fund pe care l-am întărit cu un carton şi o dublură dintr-un material mai gros şi rezistent. Deoarece geaca a fost din petice, am fost nevoită ca pe alocuri să refac/întăresc cusăturile iniţiale dintre bucăţile de piele.

Pentru mânere am tăiat 2 fâşii (atenţie să măsuraţi cât de lungă vreţi să fie toarta – fie se va purta pe umăr, fie pe mână); în interior am pus tub transparent şi apoi am cusut de mână – nu cred că aş fi reuşit la maşina de cusut. Sistemul de prindere al mânerelor este unul de tip “peticeală”, cunoscut şi sub varianta “merge şi aşa”. Practic am cusut capetele (şi aici mă refer nu numai la piele, ci şi la tub) de părţile laterale ale genţii. Am astupat totul cu câte un petec triunghiular, cusut tot de mână.

Căptuşeala este dintr-un material mai rezistent decât ce se foloseşte de obicei la genţi, de culoare neagră şi a fost cusută de piele la maşină, înainte de a pune fermoarul (reciclat de la defuncta geacă). Iniţial am intenţionat să întăresc această căptuşeală, dar volumul de lucru, dificultatea la cusut m-au făcut să abandonez. Avantajul unui interior mai rigid ar fi dat un plus la aspectul final. Interiorul nu are niciun buzunar, dar se poate face, cu condiţia să îl ataşaţi de căptuşeală înainte să o prindeţi de piele.

 

Proiectul nu e de durată mare, estimez că cine are o maşină care coase piele reuşeşte într-un weekend. Însă lucrul cu pielea este dificil; dacă e prea groasă devine greu de tăiat/cusut, dacă e prea subţire, “fuge” când o coşi la maşină.

Mie mi-a luat 10 ani şi e dovada că nu mă prea ţin de treabă, dar în cele din urmă reuşesc să termin ce am început.