Cand ma jucam in atelierul de fieratanii ale bunicului si rataceam mereu diverse sau cand ma chinuiam sa fac chirpici ca sa-mi construiesc o soba cu plita care la final a avut dimensiunile unui patrat cu latura de 10 cm dar in care am reusit sa fac focul, nu mi-a fost clar, atunci, ca peste cativa ani o sa ma "aplic" si implic in tot felul de activitati manuale.
Cum "atelierul" meu a fost intotdeauna apartamentul inghesuit in care am locuit cu catel si purcel, parintii nu au avut de ales si m-au sustinut:
"mama, faci numai praf in casa!",
"pai, ce, tu mai esti in mintea copiilor?",
"ai facut numai scame pe covor!",
"de unde sa-ti aduc eu ipsos?!",
"n-am sarma, sa ma interesez...",
"si aici ce mai pictezi?",
"cum o sa faci matrita pentru figurine?",
"haide, spune cum vrei sa-ti cos puful asta!"
Se poate observa o schimbare inceata, dar sigura, de mentalitate la saracii parinti. s-au luptat cat au avut energie, dupa care au sfarsit prin a contribui fie cu procurarea de materiale, fie direct in creatie. Probabil copilul adormit din ei a preluat controlul.
Cei talentati ajung mari artisti, ceilalti au hobby-uri pe care le intretin cu incapatanare si dedicatie si sunt tot atat de multumiti/fericiti cu sine.
Sa fii copil o viata intreaga inseamna sa pui pasiune in orice faci.
