Un clovn din cârpă

Pe vremea mea, cum spun bătrânii, nu existau Barbie, bebeluşi care spun "mama" şi fac caca pe ei. De fapt, nici nu prea aveam multe păpuşi. Toţi copiii se jucau cu aceeaşi păpuşă de duzină: roşie sau albă/albastru-zicea cineva, cu capul ţuguiat, cu faţa din cauciuc şi tot restul corpului din textil umplut, cu mâini şi picioare ataşate la un trunchi dreptunghic, fără degete. A fost preferata mea; şi s-ar putea să o mai păstrez încă, prăfuită, printr-o cutie pe la boxă.

Numai că asta era păpuşă de oraş. Copilăria mi-am petrecut-o pe la ţară, la bunici, în Moldova, unde nu aveam jucării. Aşa că, mamaie (adică, bunica), mi-a facut o "cocuţă". Nu ştiu dacă termenul e specific zonei sau ceva ce mamaie a denumit atunci pe loc, pentru că auzise şi ea pe undeva. Cocuţa este o păpuşă întrupată din cârpe. Ea cere multă măiestrie, pentru că aceste cârpe nu se taie, nu se cos, doar se înfăşoară una în alta până se conturează un bebe înfăşat în scutec. Aşa se naşte simulacrul de păpuşă ce este apoi îmbrăţişat tot timpul de un copil care completează simplitatea jucăriei cu multă imaginaţie.

Şi ca să retrăiesc copilăria, am decupat corpul dintr-o vestă de-a mamei, dintr-un material care imita perfect textilul din care era facută păpuşa aia roşie cu capul ţuguiat.

I-am împletit o bluză roz (să aibă un ton vesel); am croit şi o pereche de pantaloni şui specifici meseriei; am încropit o bască aşezata şmecheresc pe-o ureche (lipsa); nişte petice de material au devenit ochi şi gură.

Nasul mare, roşu a întregit clovnul.

Păpuşa cu mai multe feţe

In categoria jucarii pentru cei mari intra si alaturata papusa. Nu va ganditi la prostii, am incadrat-o astfel pentru ca la prima vedere poate parea... infricosatoare.

Papusa cu mai multe feţe a fost gandita ca un cadou de despartire pentru o colega de serviciu. Costumatia nu este intamplatoare, asa ca nici figura ei nu putea fi lasata la intamplare. De obicei, la astfel de evenimente, se inscriptioneaza cani/tricouri/cuburi rubik cu poza colectivului parasit.
Dar noi, fiind o echipa creativa din fire, am ales sa inzestram papusa cu mai multe feţe detasabile. Asa incat, Adi - colegul nostru artist a desenat fata fiecaruia dintre noi pe cate o panza (folosind vopsea acrilica primita cadou tot de la noi de ziua lui).

Fiecare chip rotund a primit si peruca specifica, din cateva fire de ata colorata: blond cret, negru lung, roscat scurt etc. Aceste bucati de panza se atasau de cap printr-un petec de arici cusut.

Cat despre trup, nimic mai usor de realizat. Am conturat pe panza albastra (recomand materiale rezistente care nu se destrama usor la cusaturi) silueta. Corpul formeaza un intreg, nu a fost realizat pe bucati. Din pacate nu pot fi respectate indeaproape proportiile anatomice; de exemplu, gatul va fi un pic mai gros pentru a permite umplerea ulterioara a corpului.

Cele 2 parti de panza albastra se pun cu partea "buna" la interior si se cos lasand jumatatea superioara a capului pentru mai tarziu (ideal la masina, se poate si de mana dar e mai migalos si trebuie sa fie foarte bine realizat pentru a rezista in timp). Corpul astfel realizat se intoarce si se umple cu melana sau resturi textile (se gasesc de cumparat la pungi sau kg). Ulterior se coase restul capului.

Hainutele se confectioneaza din orice material doriti si dupa imaginatia fiecaruia.

Adevarul e ca trebuie sa exersezi de cateva ori pana sa iasa o capodopera sau macar o papusa care sa nu sperie copiii.