Război de ţesut

Sfârşitul anului 2013 m-a surprins cu o nouă obsesie: să ţes.  Mai văzusem pe youtube filmuleţe cu astfel de activităţi şi chiar ochisem un război de ţesut compact şi drăguţ, numai bun de folosit într-un apartament înghesuit. Un fel de urmaş al războaielor de ţesut de pe vremea bunicii care ocupau o cameră întreagă şi din această cauză erau montate la venirea iernii, pe sală, şi demontate la dezgheţ. O astfel de cameră era una animată de prezenţa femeilor din sat, strânse la şezătoare şi poveşti.

Prin urmare am reînceput căutarile. Evident că la noi în ţară nu se găsesc de cumpărat; singura sursă fiind site-urile din state, dar cum livrarea pe tărâmuri neaoşe nu este uşoară, a trebuit să caut o alternativă.

Aşa s-a născut ideea să îl construiesc chiar eu şi recunosc că am avut un ajutor de nădejde alături. De la un gând la altul, am decis să achiziţionăm un aparat de traforaj electric. A investi într-o unealtă aceeaşi sumă de bani pe care aş fi cheltuit-o cumpărând războiul de ţesut mi s-a părut o afacere mult mai bună, din toate punctele de vedere. Astfel ne-am cumpărat un Moto saw de la Dremel care s-a dovedit a fi uşor de folosit, poate doar cei care reuşesc să se taie de fiecare dată cu cuţitul de bucătărie să întâmpine ceva probleme.

Cel mai dificil a fost să facem rost de materiale. Am căutat placaj în tot lungul şi latul internetului fiindcă îmi era peste mână să merg la un magazin specializat în construcţii, unde aş fi găsit la fel ca pe net, o placă de 2/1,5 m care ar fi fost greu de transportat şi mult prea mult faţă de cât aveam nevoie. Salvarea a fost o scândură pe care am “comandat-o” de la tatăl meu. Fiindcă traforajul electric are limită de tăiere, scândura a fost înjumătăţită şi pe grosime, ajungând la final să fie de 1.6 cm.

Necesar de materiale & unelte:

• ·    2 bucăţi scândură sau placaj pe format 20/50 cm (grosime maximă funcţie de capacitatea traforajului, dar e recomandat să fie între 1.5-2 cm)
• ·       2 baghete rotunde grosime 16 mm (de lungimi egale, funcţie de cât de lat vreţi să fie războiul) – vor fi baghetele de sus faţă-spate
• ·     2 baghete rotunde grosime 16 mm – lungimea lor să respecte următoarea regulă: lungimea baghetelor de sus faţă-spate la care se adaugă o dată grosimea părţii laterale şi încă 5 cm
• ·   2 baghete rotunde grosime 12 mm (de lungimi egale, cu 2 cm mai scurte decât celelalte baghete)
• ·         2 baghete dreptunghiulare (lungimea lor să fie cât baghetele rotunde groase plus 2*grosimea scândurii folosite)
• ·         spatule de îngheţată – se găsesc seturi de diverse lăţimi la magazinele de hobby-uri
• ·         6 holzsuruburi suficient de groase cât să străpungă părţile laterale ale războiului şi să prindă cele 4 baghete rotunde groase
• ·         lipici pentru lemn sau aracet
• ·         sfoară sau altă aţă mai groasă
• ·         traforaj manual/electric
• ·         pila & smirghel
• ·         creion de marcat
• ·         patent
• ·         bormaşină

Design & manufactură

Vă recomand să realizaţi mai întâi pieptănele. Înălţimea lui va determina poziţionarea celor 3 locaşe: jos, sus, neutru. Pentru pieptăn, folosiţi cele 2 baghete dreptunghiulare; faceţi un sanţ pe o faţetă a fiecărei baghete, suficient de adânc să poată intra minim jumătate de cm spatulele. Marcaţi cu creionul pe ambele baghete locul unde vor fi fixate aceste spatule. Atenţie, spaţiul dintre dinţii pieptănelui trebuie să fie proporţional cu lăţimea lor. Distanţa de la gaura din spatulă către oricare din cele 2 extremităţi pe lăţime ale spatulei trebuie să fie aproximativ egală cu spaţiul acesta. Dinţii vor fi fixaţi prin înfigere şi lipire mai intâi pe una din baghete şi apoi pe cealaltă, în şanţurile făcute. La final, găurile din spatule trebuie să fie aliniate, aşa că mare grijă când le faceţi; pentru evitarea greşelilor, plasaţi-le la jumătatea spatulei.

Din cele 2 bucăti de scândură/placaj traforaţi conturul a ceea ce vor deveni părţile laterale ale războiului. Pentru a trasa corect cele 3 locaşuri ale pieptănelui, ţineti cont de următoarele reguli:

• ·         Când pieptănele este în pozitia de jos, aţele urzelii care rămân în partea de sus trebuie să depăşească, ca înălţime, părtile laterale (cu minim 1 cm, dar nu exageraţi)
• ·         In pozitia de sus, aţele urzelii care trec prin găurile spatulelor trebuie să fie aliniate cu cele 2 baghete groase din partea de sus faţă-spate
• ·         In poziţia neutră, atât aţele care trec prin găuri cât şi cele care rămân între spaţiile dintre dinţii pieptănelui trebuie să fie la acelasi nivel şi implicit aliniate cu cele 2 baghete amintite mai sus

Alegerea design-ului vă aparţine - curbe sau unghiuri drepte, dar trebuie să respectaţi şi nişte proporţii pentru o bună funcţionare.

Zona de lucru – acolo unde veţi introduce între firele urzelii suveica cu aţă, trebuie să fie suficient de mare pentru a vă permite să faceţi asta. Deşi războiul realizat de noi nu respectă această regulă, este bine ca partea care începe cu locasul de jos şi pană la capătul războiului să fie 1/3 din lungimea totală, restul fiind dedicat zonei de lucru.

Baghetele groase din partea de sus, faţă-spate, se prind cu holzsuruburi de ambele părţi laterale. Aduceţi-vă aminte de alinierea cu pieptănele în poziţia neutră.

Baghetele groase din partea de jos vor fi fixate doar într-o parte (stânga dacă sunteţi dreptaci) cu holzsuruburi. Inainte însă, daţi câte 3 găuri în fiecare baghetă, suficient de groase pentru a introduce aţa pentru prinderea baghetelor subţiri pe care se va prinde urzeala. În partea cealaltă vor ieşi în afară printr-o gaură dată în cadrul lateral; în porţiunea care iese în laterala războiului, daţi o gaură şi introduceţi o bucăţică de baghetă subţire realizând un mâner pentru a roti bagheta astfel încât să tensionaţi urzeala.

Pentru instrucţiuni mai detaliate (şi cu poze) puteţi să consultaţi ghidul de asamblare al celor de la Schacht – producătorul războiului de ţesut care mi-a folosit drept inspiraţie.

Spor la ţesut!

Ornament de perete din lut

Scriam într-un alt post că decorarea propriei locuinţe este o activitate cu atât mai plăcută cu cât putem chiar noi să realizăm obiecte ornamentale.

Lutul permite modelarea în nenumarate forme şi obiecte, atât 3D – sculpturi, bibelouri, veselă, cât şi 2D. Un pic impropriu spus 2D, dar tehnica plăcuţelor din lut se referă la realizarea unor “plăcinte” sub orice formă geometrică regulată şi neregulată ce constituie suportul. Pe această bază se pot grava/reliefa simboluri, imagini.

Se poate realiza o compozitie pe o singură plăcuţă sau pe mai multe. Pentru cea de-a doua variantă, compoziţia este fie spartă pe bucăţile respective (precum în exemplul din poza de mai jos), fie se poate constitui din mai multe elemente de sine stătătoare dar care împreună formează un tot.

După ce se zgârie lutul sau se adaugă material pentru a scoate în relief anumite părţi, se poate şi colora cu vopseluri specifice.

Întrucât ornamentele acestea sunt destinate expunerii pe pereţi, trebuie să vă gândiţi prima dată la sistemul de prindere şi să daţi găurile necesare înainte de a începe gravarea. Prinderea se face cu sfoară, sârmă sau orice alte materiale potrivite atât cu tema lucrării cât şi cu rolul de a susţine o compoziţie care cântăreşte mult mai mult decât un tablou/ornament obişnuit.

Tablou abstract

Pictura pe sticlă poate înfrumuseţa o cameră după gustul locatarului. Un avantaj al acestui hobby este că talentul se poate odihni liniştit cât timp realizaţi o compoziţie. Dacă alegeţi o imagine cu linii clare, suprafeţe bine demarcate nu vă rămâne decât să o printaţi color pe dimensiunea potrivită bucăţii de geam (se achiţionează de la orice magazin de specialitate unde se poate tăia după indicaţiile voastre). Prindeţi hârtia pe spatele geamului cu scotch. Atenţie, faţa geamului pe care pictaţi va fi de fapt spatele, astfel că imaginea realizată va fi de fapt în oglindă. Puteţi evita aceste neplăceri (mai ales la icoane unde sunt nişte reguli stricte), printând în oglindă.

Cu vopselurile potrivite pentru sticlă – mate dacă rezultatul va fi un tablou de perete, transparente dacă vreţi vitraliu/abajur, reproduceţi imaginea începând cu trasarea conturului şi apoi aplicarea culorilor.

Iată un exemplu de reproducere după un tablou cu temă abstractă.

PS spre ruşinea mea nu cunosc autorul originalului

Brăţări cu mărgele

Orice ţinută casual trebuie accesorizată şi ce variantă mai la îndemână decât o brăţară viu colorată cu mărgeluţe. Eu mi-am confecţionat 2 variante întrucât, la momentul cumpărării materialelor nu m-am putut opri să achiziţionez mai multe culori.

Albastru pentru blugi

Contrar aşteptărilor am folosit doar un tip de aţă, dintr-aceea în degrade care trece de la bleu la albastru. În schimb bobiţele au fost de 3 culori: gri, bleu perlat gri şi albastru deschis. A fost o muncă teribilă să alternez corect cele 3 culori iar provocarea cea mai mare a venit de la dimensiunea mărgelelor care se înşiră pe aţa aleasă pentru croşetat înainte de toate. Metoda cea mai simplă şi rapidă implică folosirea unui ac; doar că trebuie să vă asiguraţi că urechea acului trece prin mărgea, dar în acelaşi timp puteţi trece şi aţa prin el. Dacă însă nu aţi ţinut cont de asemenea detalii, faceţi ca mine: vă chinuiţi să băgaţi aţa direct în orificiul mărgeluţei.

Începeţi să croşetaţi inelul de prindere. Fie folosiţi un suport din metal/plastic/lemn pe care să îl îmbrăcaţi, fie croşetaţi, de exemplu, 10 ochiuri şi uniţi ultimul cu primul după care continuaţi să mergeţi în cerc de câte ori este nevoie pentru a obţine grosimea dorită. Din punctul în care aţi ajuns, întoarceţi lucrul ca şi cum aţi croşeta pe rânduri şi mai croşetaţi încă 4 ochiuri; întoarceţi din nou şi adăugaţi 1 ochi în plus la început de rând şi unul la capătul celălalt. Continuaţi în acelaşi mod, crescând la fiecare rând simetric, până obţineţi lungimea dorită. Forma finală va fi de trapez.

Urmează acum să realizaţi lanţurile individuale cu mărgele. Trebuie să recunosc că eu am calculat precis câte lanţuri vreau, câte ochiuri va avea fiecare lanţ şi, în funcţie de cât de dispersate să fie mărgelele, am numărat atâtea mărgele per lanţ. Deci când începeţi lanţul, ar fi recomandat să croşetaţi vreo 3 ochiuri apoi trageţi o mărgeluţă lângă croşetă şi mai realizaţi un ochi. Astfel bobiţa a fost prinsă. Continuaţi până la capătul lanţului care ar trebui să se termine cu 3 ochiuri fără mărgele; pentru a începe un nou lanţ, doar croşetaţi alte 3 ochiuri şi reluaţi procesul descris anterior. Când reveniţi la baza brăţării (trapezul de mai sus) şi prindeţi lanţul de ea printr-un picioruş scurt (slip stich). Reluaţi paşii anteriori deplasându-vă treptat înspre partea cealaltă a trapezului/bazei.

Este important ca ultimul lanţ să se termine în partea opusă bazei. De la el croşetaţi în aşa fel încât să conectaţi toate capetele de lanţuri dar să aveţi aceeaşi lăţime ca la trapezul initial pe care îl replicaţi în oglindă (adică veţi scădea ochiuri la fiecare rând) şi finalizaţi brăţara. Pentru a realiza cea de-a doua parte a sistemului de închidere, porniţi din mijlocul celui de-al doilea trapez şi croşetaţi un lanţ din 3 ochiuri pe 3 rânduri (folositi slip stich). La capătul lui începeţi să croşetaţi în cerc, în fiecare ochi - 2 picioruşe simple (sc); la urmatoarea tură, dacă vreţi să mai lărgiţi pălăriuţa, mai adăugaţi picioruşe suplimentare pe măsură ce continuaţi în cerc. “Pălăriuţa” poate fi înlocuită cu buton sau un nasture asortat.

Verde pentru ieşirile în natură

Asortată la o ţinută albă/galbenă/verde/maro, brăţara aceasta conţine aţă verde deschis si verde închis. Am pornit cu ambele odată,  astfel că brăţara a ieşit mai groasă. La terminarea primului trapez, am lăsat deoparte verdele închis şi am realizat primul lanţ cu verde deschis, iar în ultimul ochi am pus un marker (o agrafă de hârtie e numai potrivită) şi m-am întors cu croşeta la verdele închis pentru un al doilea lanţ. La final, cele 2 lanţuri realizate se prind printr-un picioruş scurt (sl st) şi se continuă cu una dintre culori, după alegere. Restul se realizează la fel ca la brăţara albastră.

Vază pictată

O banală văzuţă sau un pahar cu o formă deosebită poate deveni, din câteva tuşe, un obiect decorativ care se va integra foarte uşor cu restul casei. Asta pentru că, pe sticlă, putem transpune orice motiv/stil în cromatica dorită, fără să fim mari artişti.

Iată un exemplu de vază. Mi-aş fi dorit să iasă mai bine, dar a fost realizată contra cronometru. De reţinut că se nu recomandă acoperirea integrală a sticlei cu desenul ales, cu atât mai mult dacă destinaţia finală este de recipient pentru flori. Eu nu am pictat pe interior pentru că riscam să se şteargă, în timp, de la apă.

Cu eleganţa la braţ

O colegă de serviciu a remarcat despre brăţările pe care deja le croşetasem că sunt interesante, dar totuşi, au un aer prea hipiot din cauza aţei. La urma urmei, orice bijuterie care nu e din aur, platină, argint, nu are o lucrătură fină, o piatră semi/preţioasă, se recomandă pentru purtarea de zi cu zi, în ideea de a da o notă de culoare, de originalitate ţinutei.

Am găsit pe net un model un pic mai elegant, care, croşetat cu aţa potrivită, poate face o impresie frumoasă la o ţinută de ocazie. Nu ştiu dacă brăţara care mi-a servit drept inspiraţie avea un sistem anume de prindere. Eu am dorit să fie în genul acelor brăţări late din metal care se introduc pe mână datorită “elasticităţii” materialului. Aşadar, după ce am terminat-o, am introdus pe margini sârmă; nu orice fel de sârmă, ci una făţoasă, foarte subţire, suficient de flexibilă cât să fie modelată pe mână, dar rezistentă la uzura inerentă îndoirilor repetate (din păcate o astfel de sârmă nu se găseşte în comerţ, am primit câţiva centrimetri de la o persoană care lucrează într-un domeniu tehnic). Pentru brăţările următoare de acest fel, va trebui să găsesc un înlocuitor potrivit.

Găsiţi mai jos tiparul, evident, în engleză. Îmi pare rău că nu am salvat şi sursa de unde m-am inspirat, dar dacă veţi căuta pe google images brăţări croşetate în engleză, sigur daţi peste modelul iniţial şi implicit site-ul de unde am cules informaţia.

fan 1
ch 8, join with sl st to form a ringrow 1- working in the ring- *1sc ch3* (counts as first tr), 13 tr (14)

row 2- turn, work *1sc, ch3* in first tr (counts as first tr), *ch1, tr* in each tr around (14, with 13 ch1 spaces)

row 3- turn, work *1sc, ch2* in the first space (counts as first dc), *ch2, 1dc in same space, 1dc in next space* ten times. ch5, skip three spaces, 1dc in last tr (3rd chain)

fan 2
row 4- turn, working in the ch5 space, *1sc ch3* (counts as first tr), 13 tr (14 total) then skip 1 picot of 3rd row and 1dc into next ch2 picot space

row 5- (same as row 2) turn, work *1sc, ch3* in first tr (counts as first tr), *ch1, tr* in each tr around (14, with 13 ch1 spaces)

row 6- (same as row 3) turn, work *1sc, ch2* in the first space (counts as first dc), *ch2, 1dc in same space, 1dc in next space* ten times. ch5, skip three spaces, 1dc in last tr (3rd chain)

fan 3
row 7- (same as row 4) turn, working in the ch5 space, *1sc ch3* (counts as first tr), 13 tr (14 total) then skip 1 picot (from row 6) and 1dc into next ch2 picot space

row 8- turn, work *1sc, ch3* in first tr (counts as first tr), *ch1, tr* in each tr around (14, with 13 ch1 spaces) skip next picot (from row 6) and 1 dc into next ch2 picot space (7 picot’s from the left)

row 9- (same as rows 3 and 6) turn, work *1sc, ch2* in the first space (counts as first dc), *ch2, 1dc in same space, 1dc in next space* ten times. ch5, skip three spaces, 1dc in last tr (3rd chain)

Repeat fan 3 (rows 7-9) until you have 8 fans (if for some reason this is too tight for you then add more fan’s here- but always in pairs, so add rows 10 and 11)

O altă plasă de cumpărături

Dacă la prima încercare de a crea o plasă pentru cumpărături am ajuns să fac, să-i spunem, o gentuţă casual potrivită mai degrabă achiziţionării de cadouri decât de legume şi fructe, am decis că este nevoie şi de o plasă trainică, un măgăruş de povară.

Am achiziţionat sfoară de legat – rafie albastră din Obor; au nişte ghemuri destul de mărişoare albastre, dar şi unele mai mici roşii, verzi sau albe. Nu vă recomand să o încercaţi pe cea albastră întrucât firul, de fapt, e format dintr-o reţea care va crea tot felul de probleme la croşetat pentru că se agaţă. Cred ca dintr-un ghem ca ăsta am folosit cam jumătate pentru o plasă de dimensiunea 30x25 cm. (Atenţie! Din cauza greutăţii, plasa se va întinde destul de mult.)

Modelul este identic cu cel prezentat aici, doar că, stând prost cu atenţia la orele întârziate la care am lucrat la ea, nu mi-a reuşit simetria la mâner, dar nu mă supăr – are personalitate.

Olărit la Horezu

Am sărbătorit un 1 Mai la Horezu, într-un atelier de olărit. Când te uiţi la meşteri cu câtă îndemânare dau formă bucăţii de lut, cu atingeri uşoare dar ferme, rotind în acelaşi timp roata, te amăgeşti singur că poţi să faci aceeaşi minune.

Proprietarul a fost amabil să ne dezvăluie tehnica; l-am văzut aruncând boţul de lut în mijlocul roţii ce se învârtea, alungind materialul în forma unei căni, trasându-i model cu o bucată de pânză şi alipindu-i o toartă potrivită. Nu cred să fi durat mai mult de 5 minute.

Sub impresia acestei îndemânări, ne-am suflecat mânecile, ne-am ales o bucăţică de lut şi am dat drumul la roată. Greu de plasat lutul pe mijlocul unei centrifuge, la fel şi modelatul. După eforturi susţinute şi jumătate din cantitatea iniţială de lut întinsă pe mâini, faţă, podea, încălţări, am reuşit să termin “frumuseţe” de cănuţă de lapte. Putea să iasă ceva acceptabil dacă nu aveam un moment de slăbiciune când mi-a scăpat mâna şi am tuflit-o într-o parte, imprimându-i un echilibru precar.

La încercarea a doua, am pornit bine şi totul părea să se îndrepte spre o reuşită. Însă neîndemânarea şi-a spus cuvântul şi am retezat cana de la mijloc. Nu m-am descurajat şi am transformat-o într-o ceşcuţă cu farfurioară incorporată care poate fi folosită şi drept suport de lumânare.

Întrucât lutul folosit nu e cu uscare rapidă, precum cel din comerţ, a fost nevoie de multă atenţie la transportul până la Bucureşti; de asemenea, uscarea trebuie să fie progresivă (nu se lasă la soare sau lângă surse de căldură). Am avut norocul să le pot coace, astfel că nu mai lipseşte decât să fie smălţuite şi călite din nou pentru fixare.

P.S. Nu sunt adepta diminutivelor, dar aceste 2 obiecte au dimensiuni destul de reduse, gen cele din seturile pentru păpuşi.

O geantă cu vechime

Cum transformi o geacă din piele într-o geantă? Trebuie respectaţi următorii paşi:

1.       Să nu-ţi placă geaca – pentru că e plină de fermoare inutile, nu se potriveşte ca mărime şi nu mai e la modă

2.      Chiar dacă e depăşită ca geacă, are potenţial de tranformare, adică: pielea se menţine într-o stare bună, culoarea se potriveşte şi nu are pete

3.      Să ai multă răbdare dacă nu ai o maşină de cusut bună pentru piele

4.      Să ai 10 ani la dispoziţie

Cum spuneam mai sus, odată ce m-am hotărât că nu o port, mi-am stors creierii să găsesc o variantă de reciclare pentru geaca de culoare muştar, din petice, stil Michael Jackson. La vremea respectivă nu deţineam prea multe poşete, deci, am început să croiesc una.

Cele 2 părţi laterale sunt identice ca mărime şi formă; am pregătit şi un fund pe care l-am întărit cu un carton şi o dublură dintr-un material mai gros şi rezistent. Deoarece geaca a fost din petice, am fost nevoită ca pe alocuri să refac/întăresc cusăturile iniţiale dintre bucăţile de piele.

Pentru mânere am tăiat 2 fâşii (atenţie să măsuraţi cât de lungă vreţi să fie toarta – fie se va purta pe umăr, fie pe mână); în interior am pus tub transparent şi apoi am cusut de mână – nu cred că aş fi reuşit la maşina de cusut. Sistemul de prindere al mânerelor este unul de tip “peticeală”, cunoscut şi sub varianta “merge şi aşa”. Practic am cusut capetele (şi aici mă refer nu numai la piele, ci şi la tub) de părţile laterale ale genţii. Am astupat totul cu câte un petec triunghiular, cusut tot de mână.

Căptuşeala este dintr-un material mai rezistent decât ce se foloseşte de obicei la genţi, de culoare neagră şi a fost cusută de piele la maşină, înainte de a pune fermoarul (reciclat de la defuncta geacă). Iniţial am intenţionat să întăresc această căptuşeală, dar volumul de lucru, dificultatea la cusut m-au făcut să abandonez. Avantajul unui interior mai rigid ar fi dat un plus la aspectul final. Interiorul nu are niciun buzunar, dar se poate face, cu condiţia să îl ataşaţi de căptuşeală înainte să o prindeţi de piele.

 

Proiectul nu e de durată mare, estimez că cine are o maşină care coase piele reuşeşte într-un weekend. Însă lucrul cu pielea este dificil; dacă e prea groasă devine greu de tăiat/cusut, dacă e prea subţire, “fuge” când o coşi la maşină.

Mie mi-a luat 10 ani şi e dovada că nu mă prea ţin de treabă, dar în cele din urmă reuşesc să termin ce am început.

Coajă de castană…din pământ

Colegii de birou îmi cunoşteau apucăturile aşa că alegerea unui cadou pentru ziua mea a fost uşoară: înscrierea la un atelier de modelat în lut. Mă mai mozolisem în pământ cârat de pe la pădure (găsisem odată nişte lut galben pe la marginea pădurii Băneasa); şi îmi mai fusese dăruit, tot aşa, de ziua mea, un pachet de lut de modelaj, frământat cu bucurie dar şi strângerea de inimă că mă voi murdări prea tare pe mâini.

Pentru început, neavând “mâna” formată şi nici inspiraţie, am avut de ales între scoici, melci, castane, pietricele diverse pe care să le recreăm, cât mai fidel, din lut. M-a atras o coajă de castană, cu ţepii ei ascuţiţi. Problema a fost că n-am prins prea bine ţepii de coajă şi că a fost manipulată fără grijă, aşa că a rămas cheală.

Plafonieră

O banală plafonieră poate fi decorată în stilul camerei unde va fi montată.Cea din imagine a fost realizată la un mini atelier de pictura pe obiecte de sticlă.

Există vopseluri speciale pentru sticlă, unele cu aspect lucios după uscare, altele mate; unele se diluează cu apă, altele se folosesc direct. Dacă totuşi vreţi să beneficiaţi de ceva lumină de la o astfel de plafonieră, se recomandă vopselurile transparente, în genul celor folosite la vitralii.

Conturul se realizează fie cu marker special, fie cu o vopsea foarte vâscoasă care iese în relief; se găseşte pe negru sau auriu, în nişte tuburi precum era tempera odinioară, dar are un vârf lunguieţ pentru a permite trasarea de linii cât mai subţiri.

Pentru achiziţionarea de materiale, cel mai indicat loc e zona Lipscani, aleea cu Hanul cu Tei. Căutaţi atent, citiţi etichetele şi întrebaţi vânzătoarele, unele poate ştiu să răspundă.

Colier şi brăţară spirală

Preţ set: 30 ron

Brăţară frunze de nuferi

Preţ: 40 ron

Colier ghirlandă de flori

Colier dublu încolăcit

 Preţ: 50 ron