Război de ţesut

Sfârşitul anului 2013 m-a surprins cu o nouă obsesie: să ţes.  Mai văzusem pe youtube filmuleţe cu astfel de activităţi şi chiar ochisem un război de ţesut compact şi drăguţ, numai bun de folosit într-un apartament înghesuit. Un fel de urmaş al războaielor de ţesut de pe vremea bunicii care ocupau o cameră întreagă şi din această cauză erau montate la venirea iernii, pe sală, şi demontate la dezgheţ. O astfel de cameră era una animată de prezenţa femeilor din sat, strânse la şezătoare şi poveşti.

Prin urmare am reînceput căutarile. Evident că la noi în ţară nu se găsesc de cumpărat; singura sursă fiind site-urile din state, dar cum livrarea pe tărâmuri neaoşe nu este uşoară, a trebuit să caut o alternativă.

Aşa s-a născut ideea să îl construiesc chiar eu şi recunosc că am avut un ajutor de nădejde alături. De la un gând la altul, am decis să achiziţionăm un aparat de traforaj electric. A investi într-o unealtă aceeaşi sumă de bani pe care aş fi cheltuit-o cumpărând războiul de ţesut mi s-a părut o afacere mult mai bună, din toate punctele de vedere. Astfel ne-am cumpărat un Moto saw de la Dremel care s-a dovedit a fi uşor de folosit, poate doar cei care reuşesc să se taie de fiecare dată cu cuţitul de bucătărie să întâmpine ceva probleme.

Cel mai dificil a fost să facem rost de materiale. Am căutat placaj în tot lungul şi latul internetului fiindcă îmi era peste mână să merg la un magazin specializat în construcţii, unde aş fi găsit la fel ca pe net, o placă de 2/1,5 m care ar fi fost greu de transportat şi mult prea mult faţă de cât aveam nevoie. Salvarea a fost o scândură pe care am “comandat-o” de la tatăl meu. Fiindcă traforajul electric are limită de tăiere, scândura a fost înjumătăţită şi pe grosime, ajungând la final să fie de 1.6 cm.

Necesar de materiale & unelte:

• ·    2 bucăţi scândură sau placaj pe format 20/50 cm (grosime maximă funcţie de capacitatea traforajului, dar e recomandat să fie între 1.5-2 cm)
• ·       2 baghete rotunde grosime 16 mm (de lungimi egale, funcţie de cât de lat vreţi să fie războiul) – vor fi baghetele de sus faţă-spate
• ·     2 baghete rotunde grosime 16 mm – lungimea lor să respecte următoarea regulă: lungimea baghetelor de sus faţă-spate la care se adaugă o dată grosimea părţii laterale şi încă 5 cm
• ·   2 baghete rotunde grosime 12 mm (de lungimi egale, cu 2 cm mai scurte decât celelalte baghete)
• ·         2 baghete dreptunghiulare (lungimea lor să fie cât baghetele rotunde groase plus 2*grosimea scândurii folosite)
• ·         spatule de îngheţată – se găsesc seturi de diverse lăţimi la magazinele de hobby-uri
• ·         6 holzsuruburi suficient de groase cât să străpungă părţile laterale ale războiului şi să prindă cele 4 baghete rotunde groase
• ·         lipici pentru lemn sau aracet
• ·         sfoară sau altă aţă mai groasă
• ·         traforaj manual/electric
• ·         pila & smirghel
• ·         creion de marcat
• ·         patent
• ·         bormaşină

Design & manufactură

Vă recomand să realizaţi mai întâi pieptănele. Înălţimea lui va determina poziţionarea celor 3 locaşe: jos, sus, neutru. Pentru pieptăn, folosiţi cele 2 baghete dreptunghiulare; faceţi un sanţ pe o faţetă a fiecărei baghete, suficient de adânc să poată intra minim jumătate de cm spatulele. Marcaţi cu creionul pe ambele baghete locul unde vor fi fixate aceste spatule. Atenţie, spaţiul dintre dinţii pieptănelui trebuie să fie proporţional cu lăţimea lor. Distanţa de la gaura din spatulă către oricare din cele 2 extremităţi pe lăţime ale spatulei trebuie să fie aproximativ egală cu spaţiul acesta. Dinţii vor fi fixaţi prin înfigere şi lipire mai intâi pe una din baghete şi apoi pe cealaltă, în şanţurile făcute. La final, găurile din spatule trebuie să fie aliniate, aşa că mare grijă când le faceţi; pentru evitarea greşelilor, plasaţi-le la jumătatea spatulei.

Din cele 2 bucăti de scândură/placaj traforaţi conturul a ceea ce vor deveni părţile laterale ale războiului. Pentru a trasa corect cele 3 locaşuri ale pieptănelui, ţineti cont de următoarele reguli:

• ·         Când pieptănele este în pozitia de jos, aţele urzelii care rămân în partea de sus trebuie să depăşească, ca înălţime, părtile laterale (cu minim 1 cm, dar nu exageraţi)
• ·         In pozitia de sus, aţele urzelii care trec prin găurile spatulelor trebuie să fie aliniate cu cele 2 baghete groase din partea de sus faţă-spate
• ·         In poziţia neutră, atât aţele care trec prin găuri cât şi cele care rămân între spaţiile dintre dinţii pieptănelui trebuie să fie la acelasi nivel şi implicit aliniate cu cele 2 baghete amintite mai sus

Alegerea design-ului vă aparţine - curbe sau unghiuri drepte, dar trebuie să respectaţi şi nişte proporţii pentru o bună funcţionare.

Zona de lucru – acolo unde veţi introduce între firele urzelii suveica cu aţă, trebuie să fie suficient de mare pentru a vă permite să faceţi asta. Deşi războiul realizat de noi nu respectă această regulă, este bine ca partea care începe cu locasul de jos şi pană la capătul războiului să fie 1/3 din lungimea totală, restul fiind dedicat zonei de lucru.

Baghetele groase din partea de sus, faţă-spate, se prind cu holzsuruburi de ambele părţi laterale. Aduceţi-vă aminte de alinierea cu pieptănele în poziţia neutră.

Baghetele groase din partea de jos vor fi fixate doar într-o parte (stânga dacă sunteţi dreptaci) cu holzsuruburi. Inainte însă, daţi câte 3 găuri în fiecare baghetă, suficient de groase pentru a introduce aţa pentru prinderea baghetelor subţiri pe care se va prinde urzeala. În partea cealaltă vor ieşi în afară printr-o gaură dată în cadrul lateral; în porţiunea care iese în laterala războiului, daţi o gaură şi introduceţi o bucăţică de baghetă subţire realizând un mâner pentru a roti bagheta astfel încât să tensionaţi urzeala.

Pentru instrucţiuni mai detaliate (şi cu poze) puteţi să consultaţi ghidul de asamblare al celor de la Schacht – producătorul războiului de ţesut care mi-a folosit drept inspiraţie.

Spor la ţesut!

Ornament de perete din lut

Scriam într-un alt post că decorarea propriei locuinţe este o activitate cu atât mai plăcută cu cât putem chiar noi să realizăm obiecte ornamentale.

Lutul permite modelarea în nenumarate forme şi obiecte, atât 3D – sculpturi, bibelouri, veselă, cât şi 2D. Un pic impropriu spus 2D, dar tehnica plăcuţelor din lut se referă la realizarea unor “plăcinte” sub orice formă geometrică regulată şi neregulată ce constituie suportul. Pe această bază se pot grava/reliefa simboluri, imagini.

Se poate realiza o compozitie pe o singură plăcuţă sau pe mai multe. Pentru cea de-a doua variantă, compoziţia este fie spartă pe bucăţile respective (precum în exemplul din poza de mai jos), fie se poate constitui din mai multe elemente de sine stătătoare dar care împreună formează un tot.

După ce se zgârie lutul sau se adaugă material pentru a scoate în relief anumite părţi, se poate şi colora cu vopseluri specifice.

Întrucât ornamentele acestea sunt destinate expunerii pe pereţi, trebuie să vă gândiţi prima dată la sistemul de prindere şi să daţi găurile necesare înainte de a începe gravarea. Prinderea se face cu sfoară, sârmă sau orice alte materiale potrivite atât cu tema lucrării cât şi cu rolul de a susţine o compoziţie care cântăreşte mult mai mult decât un tablou/ornament obişnuit.

Tablou abstract

Pictura pe sticlă poate înfrumuseţa o cameră după gustul locatarului. Un avantaj al acestui hobby este că talentul se poate odihni liniştit cât timp realizaţi o compoziţie. Dacă alegeţi o imagine cu linii clare, suprafeţe bine demarcate nu vă rămâne decât să o printaţi color pe dimensiunea potrivită bucăţii de geam (se achiţionează de la orice magazin de specialitate unde se poate tăia după indicaţiile voastre). Prindeţi hârtia pe spatele geamului cu scotch. Atenţie, faţa geamului pe care pictaţi va fi de fapt spatele, astfel că imaginea realizată va fi de fapt în oglindă. Puteţi evita aceste neplăceri (mai ales la icoane unde sunt nişte reguli stricte), printând în oglindă.

Cu vopselurile potrivite pentru sticlă – mate dacă rezultatul va fi un tablou de perete, transparente dacă vreţi vitraliu/abajur, reproduceţi imaginea începând cu trasarea conturului şi apoi aplicarea culorilor.

Iată un exemplu de reproducere după un tablou cu temă abstractă.

PS spre ruşinea mea nu cunosc autorul originalului

Brăţări cu mărgele

Orice ţinută casual trebuie accesorizată şi ce variantă mai la îndemână decât o brăţară viu colorată cu mărgeluţe. Eu mi-am confecţionat 2 variante întrucât, la momentul cumpărării materialelor nu m-am putut opri să achiziţionez mai multe culori.

Albastru pentru blugi

Contrar aşteptărilor am folosit doar un tip de aţă, dintr-aceea în degrade care trece de la bleu la albastru. În schimb bobiţele au fost de 3 culori: gri, bleu perlat gri şi albastru deschis. A fost o muncă teribilă să alternez corect cele 3 culori iar provocarea cea mai mare a venit de la dimensiunea mărgelelor care se înşiră pe aţa aleasă pentru croşetat înainte de toate. Metoda cea mai simplă şi rapidă implică folosirea unui ac; doar că trebuie să vă asiguraţi că urechea acului trece prin mărgea, dar în acelaşi timp puteţi trece şi aţa prin el. Dacă însă nu aţi ţinut cont de asemenea detalii, faceţi ca mine: vă chinuiţi să băgaţi aţa direct în orificiul mărgeluţei.

Începeţi să croşetaţi inelul de prindere. Fie folosiţi un suport din metal/plastic/lemn pe care să îl îmbrăcaţi, fie croşetaţi, de exemplu, 10 ochiuri şi uniţi ultimul cu primul după care continuaţi să mergeţi în cerc de câte ori este nevoie pentru a obţine grosimea dorită. Din punctul în care aţi ajuns, întoarceţi lucrul ca şi cum aţi croşeta pe rânduri şi mai croşetaţi încă 4 ochiuri; întoarceţi din nou şi adăugaţi 1 ochi în plus la început de rând şi unul la capătul celălalt. Continuaţi în acelaşi mod, crescând la fiecare rând simetric, până obţineţi lungimea dorită. Forma finală va fi de trapez.

Urmează acum să realizaţi lanţurile individuale cu mărgele. Trebuie să recunosc că eu am calculat precis câte lanţuri vreau, câte ochiuri va avea fiecare lanţ şi, în funcţie de cât de dispersate să fie mărgelele, am numărat atâtea mărgele per lanţ. Deci când începeţi lanţul, ar fi recomandat să croşetaţi vreo 3 ochiuri apoi trageţi o mărgeluţă lângă croşetă şi mai realizaţi un ochi. Astfel bobiţa a fost prinsă. Continuaţi până la capătul lanţului care ar trebui să se termine cu 3 ochiuri fără mărgele; pentru a începe un nou lanţ, doar croşetaţi alte 3 ochiuri şi reluaţi procesul descris anterior. Când reveniţi la baza brăţării (trapezul de mai sus) şi prindeţi lanţul de ea printr-un picioruş scurt (slip stich). Reluaţi paşii anteriori deplasându-vă treptat înspre partea cealaltă a trapezului/bazei.

Este important ca ultimul lanţ să se termine în partea opusă bazei. De la el croşetaţi în aşa fel încât să conectaţi toate capetele de lanţuri dar să aveţi aceeaşi lăţime ca la trapezul initial pe care îl replicaţi în oglindă (adică veţi scădea ochiuri la fiecare rând) şi finalizaţi brăţara. Pentru a realiza cea de-a doua parte a sistemului de închidere, porniţi din mijlocul celui de-al doilea trapez şi croşetaţi un lanţ din 3 ochiuri pe 3 rânduri (folositi slip stich). La capătul lui începeţi să croşetaţi în cerc, în fiecare ochi - 2 picioruşe simple (sc); la urmatoarea tură, dacă vreţi să mai lărgiţi pălăriuţa, mai adăugaţi picioruşe suplimentare pe măsură ce continuaţi în cerc. “Pălăriuţa” poate fi înlocuită cu buton sau un nasture asortat.

Verde pentru ieşirile în natură

Asortată la o ţinută albă/galbenă/verde/maro, brăţara aceasta conţine aţă verde deschis si verde închis. Am pornit cu ambele odată,  astfel că brăţara a ieşit mai groasă. La terminarea primului trapez, am lăsat deoparte verdele închis şi am realizat primul lanţ cu verde deschis, iar în ultimul ochi am pus un marker (o agrafă de hârtie e numai potrivită) şi m-am întors cu croşeta la verdele închis pentru un al doilea lanţ. La final, cele 2 lanţuri realizate se prind printr-un picioruş scurt (sl st) şi se continuă cu una dintre culori, după alegere. Restul se realizează la fel ca la brăţara albastră.