Vază pictată

O banală văzuţă sau un pahar cu o formă deosebită poate deveni, din câteva tuşe, un obiect decorativ care se va integra foarte uşor cu restul casei. Asta pentru că, pe sticlă, putem transpune orice motiv/stil în cromatica dorită, fără să fim mari artişti.

Iată un exemplu de vază. Mi-aş fi dorit să iasă mai bine, dar a fost realizată contra cronometru. De reţinut că se nu recomandă acoperirea integrală a sticlei cu desenul ales, cu atât mai mult dacă destinaţia finală este de recipient pentru flori. Eu nu am pictat pe interior pentru că riscam să se şteargă, în timp, de la apă.

Cu eleganţa la braţ

O colegă de serviciu a remarcat despre brăţările pe care deja le croşetasem că sunt interesante, dar totuşi, au un aer prea hipiot din cauza aţei. La urma urmei, orice bijuterie care nu e din aur, platină, argint, nu are o lucrătură fină, o piatră semi/preţioasă, se recomandă pentru purtarea de zi cu zi, în ideea de a da o notă de culoare, de originalitate ţinutei.

Am găsit pe net un model un pic mai elegant, care, croşetat cu aţa potrivită, poate face o impresie frumoasă la o ţinută de ocazie. Nu ştiu dacă brăţara care mi-a servit drept inspiraţie avea un sistem anume de prindere. Eu am dorit să fie în genul acelor brăţări late din metal care se introduc pe mână datorită “elasticităţii” materialului. Aşadar, după ce am terminat-o, am introdus pe margini sârmă; nu orice fel de sârmă, ci una făţoasă, foarte subţire, suficient de flexibilă cât să fie modelată pe mână, dar rezistentă la uzura inerentă îndoirilor repetate (din păcate o astfel de sârmă nu se găseşte în comerţ, am primit câţiva centrimetri de la o persoană care lucrează într-un domeniu tehnic). Pentru brăţările următoare de acest fel, va trebui să găsesc un înlocuitor potrivit.

Găsiţi mai jos tiparul, evident, în engleză. Îmi pare rău că nu am salvat şi sursa de unde m-am inspirat, dar dacă veţi căuta pe google images brăţări croşetate în engleză, sigur daţi peste modelul iniţial şi implicit site-ul de unde am cules informaţia.

fan 1
ch 8, join with sl st to form a ringrow 1- working in the ring- *1sc ch3* (counts as first tr), 13 tr (14)

row 2- turn, work *1sc, ch3* in first tr (counts as first tr), *ch1, tr* in each tr around (14, with 13 ch1 spaces)

row 3- turn, work *1sc, ch2* in the first space (counts as first dc), *ch2, 1dc in same space, 1dc in next space* ten times. ch5, skip three spaces, 1dc in last tr (3rd chain)

fan 2
row 4- turn, working in the ch5 space, *1sc ch3* (counts as first tr), 13 tr (14 total) then skip 1 picot of 3rd row and 1dc into next ch2 picot space

row 5- (same as row 2) turn, work *1sc, ch3* in first tr (counts as first tr), *ch1, tr* in each tr around (14, with 13 ch1 spaces)

row 6- (same as row 3) turn, work *1sc, ch2* in the first space (counts as first dc), *ch2, 1dc in same space, 1dc in next space* ten times. ch5, skip three spaces, 1dc in last tr (3rd chain)

fan 3
row 7- (same as row 4) turn, working in the ch5 space, *1sc ch3* (counts as first tr), 13 tr (14 total) then skip 1 picot (from row 6) and 1dc into next ch2 picot space

row 8- turn, work *1sc, ch3* in first tr (counts as first tr), *ch1, tr* in each tr around (14, with 13 ch1 spaces) skip next picot (from row 6) and 1 dc into next ch2 picot space (7 picot’s from the left)

row 9- (same as rows 3 and 6) turn, work *1sc, ch2* in the first space (counts as first dc), *ch2, 1dc in same space, 1dc in next space* ten times. ch5, skip three spaces, 1dc in last tr (3rd chain)

Repeat fan 3 (rows 7-9) until you have 8 fans (if for some reason this is too tight for you then add more fan’s here- but always in pairs, so add rows 10 and 11)

O altă plasă de cumpărături

Dacă la prima încercare de a crea o plasă pentru cumpărături am ajuns să fac, să-i spunem, o gentuţă casual potrivită mai degrabă achiziţionării de cadouri decât de legume şi fructe, am decis că este nevoie şi de o plasă trainică, un măgăruş de povară.

Am achiziţionat sfoară de legat – rafie albastră din Obor; au nişte ghemuri destul de mărişoare albastre, dar şi unele mai mici roşii, verzi sau albe. Nu vă recomand să o încercaţi pe cea albastră întrucât firul, de fapt, e format dintr-o reţea care va crea tot felul de probleme la croşetat pentru că se agaţă. Cred ca dintr-un ghem ca ăsta am folosit cam jumătate pentru o plasă de dimensiunea 30x25 cm. (Atenţie! Din cauza greutăţii, plasa se va întinde destul de mult.)

Modelul este identic cu cel prezentat aici, doar că, stând prost cu atenţia la orele întârziate la care am lucrat la ea, nu mi-a reuşit simetria la mâner, dar nu mă supăr – are personalitate.

Olărit la Horezu

Am sărbătorit un 1 Mai la Horezu, într-un atelier de olărit. Când te uiţi la meşteri cu câtă îndemânare dau formă bucăţii de lut, cu atingeri uşoare dar ferme, rotind în acelaşi timp roata, te amăgeşti singur că poţi să faci aceeaşi minune.

Proprietarul a fost amabil să ne dezvăluie tehnica; l-am văzut aruncând boţul de lut în mijlocul roţii ce se învârtea, alungind materialul în forma unei căni, trasându-i model cu o bucată de pânză şi alipindu-i o toartă potrivită. Nu cred să fi durat mai mult de 5 minute.

Sub impresia acestei îndemânări, ne-am suflecat mânecile, ne-am ales o bucăţică de lut şi am dat drumul la roată. Greu de plasat lutul pe mijlocul unei centrifuge, la fel şi modelatul. După eforturi susţinute şi jumătate din cantitatea iniţială de lut întinsă pe mâini, faţă, podea, încălţări, am reuşit să termin “frumuseţe” de cănuţă de lapte. Putea să iasă ceva acceptabil dacă nu aveam un moment de slăbiciune când mi-a scăpat mâna şi am tuflit-o într-o parte, imprimându-i un echilibru precar.

La încercarea a doua, am pornit bine şi totul părea să se îndrepte spre o reuşită. Însă neîndemânarea şi-a spus cuvântul şi am retezat cana de la mijloc. Nu m-am descurajat şi am transformat-o într-o ceşcuţă cu farfurioară incorporată care poate fi folosită şi drept suport de lumânare.

Întrucât lutul folosit nu e cu uscare rapidă, precum cel din comerţ, a fost nevoie de multă atenţie la transportul până la Bucureşti; de asemenea, uscarea trebuie să fie progresivă (nu se lasă la soare sau lângă surse de căldură). Am avut norocul să le pot coace, astfel că nu mai lipseşte decât să fie smălţuite şi călite din nou pentru fixare.

P.S. Nu sunt adepta diminutivelor, dar aceste 2 obiecte au dimensiuni destul de reduse, gen cele din seturile pentru păpuşi.

O geantă cu vechime

Cum transformi o geacă din piele într-o geantă? Trebuie respectaţi următorii paşi:

1.       Să nu-ţi placă geaca – pentru că e plină de fermoare inutile, nu se potriveşte ca mărime şi nu mai e la modă

2.      Chiar dacă e depăşită ca geacă, are potenţial de tranformare, adică: pielea se menţine într-o stare bună, culoarea se potriveşte şi nu are pete

3.      Să ai multă răbdare dacă nu ai o maşină de cusut bună pentru piele

4.      Să ai 10 ani la dispoziţie

Cum spuneam mai sus, odată ce m-am hotărât că nu o port, mi-am stors creierii să găsesc o variantă de reciclare pentru geaca de culoare muştar, din petice, stil Michael Jackson. La vremea respectivă nu deţineam prea multe poşete, deci, am început să croiesc una.

Cele 2 părţi laterale sunt identice ca mărime şi formă; am pregătit şi un fund pe care l-am întărit cu un carton şi o dublură dintr-un material mai gros şi rezistent. Deoarece geaca a fost din petice, am fost nevoită ca pe alocuri să refac/întăresc cusăturile iniţiale dintre bucăţile de piele.

Pentru mânere am tăiat 2 fâşii (atenţie să măsuraţi cât de lungă vreţi să fie toarta – fie se va purta pe umăr, fie pe mână); în interior am pus tub transparent şi apoi am cusut de mână – nu cred că aş fi reuşit la maşina de cusut. Sistemul de prindere al mânerelor este unul de tip “peticeală”, cunoscut şi sub varianta “merge şi aşa”. Practic am cusut capetele (şi aici mă refer nu numai la piele, ci şi la tub) de părţile laterale ale genţii. Am astupat totul cu câte un petec triunghiular, cusut tot de mână.

Căptuşeala este dintr-un material mai rezistent decât ce se foloseşte de obicei la genţi, de culoare neagră şi a fost cusută de piele la maşină, înainte de a pune fermoarul (reciclat de la defuncta geacă). Iniţial am intenţionat să întăresc această căptuşeală, dar volumul de lucru, dificultatea la cusut m-au făcut să abandonez. Avantajul unui interior mai rigid ar fi dat un plus la aspectul final. Interiorul nu are niciun buzunar, dar se poate face, cu condiţia să îl ataşaţi de căptuşeală înainte să o prindeţi de piele.

 

Proiectul nu e de durată mare, estimez că cine are o maşină care coase piele reuşeşte într-un weekend. Însă lucrul cu pielea este dificil; dacă e prea groasă devine greu de tăiat/cusut, dacă e prea subţire, “fuge” când o coşi la maşină.

Mie mi-a luat 10 ani şi e dovada că nu mă prea ţin de treabă, dar în cele din urmă reuşesc să termin ce am început.

Coajă de castană…din pământ

Colegii de birou îmi cunoşteau apucăturile aşa că alegerea unui cadou pentru ziua mea a fost uşoară: înscrierea la un atelier de modelat în lut. Mă mai mozolisem în pământ cârat de pe la pădure (găsisem odată nişte lut galben pe la marginea pădurii Băneasa); şi îmi mai fusese dăruit, tot aşa, de ziua mea, un pachet de lut de modelaj, frământat cu bucurie dar şi strângerea de inimă că mă voi murdări prea tare pe mâini.

Pentru început, neavând “mâna” formată şi nici inspiraţie, am avut de ales între scoici, melci, castane, pietricele diverse pe care să le recreăm, cât mai fidel, din lut. M-a atras o coajă de castană, cu ţepii ei ascuţiţi. Problema a fost că n-am prins prea bine ţepii de coajă şi că a fost manipulată fără grijă, aşa că a rămas cheală.

Plafonieră

O banală plafonieră poate fi decorată în stilul camerei unde va fi montată.Cea din imagine a fost realizată la un mini atelier de pictura pe obiecte de sticlă.

Există vopseluri speciale pentru sticlă, unele cu aspect lucios după uscare, altele mate; unele se diluează cu apă, altele se folosesc direct. Dacă totuşi vreţi să beneficiaţi de ceva lumină de la o astfel de plafonieră, se recomandă vopselurile transparente, în genul celor folosite la vitralii.

Conturul se realizează fie cu marker special, fie cu o vopsea foarte vâscoasă care iese în relief; se găseşte pe negru sau auriu, în nişte tuburi precum era tempera odinioară, dar are un vârf lunguieţ pentru a permite trasarea de linii cât mai subţiri.

Pentru achiziţionarea de materiale, cel mai indicat loc e zona Lipscani, aleea cu Hanul cu Tei. Căutaţi atent, citiţi etichetele şi întrebaţi vânzătoarele, unele poate ştiu să răspundă.