Era croşetei

Oricat de insistent ar fi marketingul revistelor pentru copii sau pentru amatorii de DIY (do it yourself), tre sa ai si microbul in tine ca sa te prinda sa cumperi mai mult de primul numar.
Asa se face ca in primavara asta, cand am vazut prima data reclama la tv, am innebunit. trebuia sa imi cumpar, cat mai urgent, revista care te invata sa crosetezi, cu scul si croseta GRATIS!

Cand aproape trebuia sa apara numarul 2, am primit si eu, cadou, REVISTA. Si m-am apucat.
Ma gandeam ca experienta de la impletit cu andrelele o sa transforme totul intr-o joaca de copii. am citit instructiunile si am exersat pe rand fiecare dintre picioruse. 1 ora mai tarziu eram gata sa infig croseta in ghem si s-o las balta. Reuseam sa manevrez unealta in relatie cu ata, dar rezultatul nu corespundea cu poza-model. Am adormit in acea seara consolandu-ma cu gandul ca macar arata bine, chiar daca nu e ce trebuie (asa sunt eu, prea multumita de mine).
Numai ca a doua zi, am luat-o de la capat. Si am schimbat ceva: am citit cu atentie instructiunile! S-a dovedit ca cititul meu pe diagonala era de vina. Intelesesem cu totul altceva.
Odata elucidat misterul, mi-a revenit voia buna si de atunci nu m-a mai oprit nimic.

Incepusem ERA CROŞETEI...

Joaca de copil sau pasiune de-o viata?

Cand ma jucam in atelierul de fieratanii ale bunicului si rataceam mereu diverse sau cand ma chinuiam sa fac chirpici ca sa-mi construiesc o soba cu plita care la final a avut dimensiunile unui patrat cu latura de 10 cm dar in care am reusit sa fac focul, nu mi-a fost clar, atunci, ca peste cativa ani o sa ma "aplic" si implic in tot felul de activitati manuale.

Cum "atelierul" meu a fost intotdeauna apartamentul inghesuit in care am locuit cu catel si purcel, parintii nu au avut de ales si m-au sustinut:
"mama, faci numai praf in casa!",
"pai, ce, tu mai esti in mintea copiilor?",
"ai facut numai scame pe covor!",
"de unde sa-ti aduc eu ipsos?!",
"n-am sarma, sa ma interesez...",
"si aici ce mai pictezi?",
"cum o sa faci matrita pentru figurine?",
"haide, spune cum vrei sa-ti cos puful asta!"

Se poate observa o schimbare inceata, dar sigura, de mentalitate la saracii parinti. s-au luptat cat au avut energie, dupa care au sfarsit prin a contribui fie cu procurarea de materiale, fie direct in creatie. Probabil copilul adormit din ei a preluat controlul.

Cei talentati ajung mari artisti, ceilalti au hobby-uri pe care le intretin cu incapatanare si dedicatie si sunt tot atat de multumiti/fericiti cu sine.

Sa fii copil o viata intreaga inseamna sa pui pasiune in orice faci.